Printre ruinele sufletului meu

E noapte...tarziu...si...cum somnul fuge de mine, incep sa scormonesc prin suflet...La suprafata pare ok, dar, nu imi trebuie prea mult timp ca sa descopar cata dezordine e pe acolo..."O sa imi ia ceva timp sa fac curatenie", imi spun!...

Ei bine, pentru inceput gasesc clipele recente de bucurie, zambete, nebunii, aparente realizari...Insa, continui sa caut mai adanc. Lacrimile incep usor sa curga pe masura ce scotocesc...Nu ma grabesc... iau fiecare amintire usor, usor... De ce? De ce nu ma opresc acum... in acest moment...de ce nu ma mint ca totul este minunat si ca viitorul va fi "spectaculos"?

Gasesc multe in suflet... unele utile, altele de aruncat...incep sa fac o usoara selectie, dar...undeva ... intr-un colt, printre ruinele sufletului meu te regasesc pe Tine...Nu spui nimic... doar stai acolo, in locsorul in care te-am lasat odata... nu pari sa ceri ceva, dar nici nu vrei sa pleci...Daca ai pleca acum...poate...poate...cine stie ce ar fi?

Si totusi , parca nu te-as arunca...parca as vrea sa incerc sa readuc momentele si sa locuiesti in prezent si nu acolo...dar... se pare ca esti mult prea bine prins si nu reusesc sa te desprind ...Poate... intr-o zi... cand voi mai cauta in suflet... poate vei dori sa mergi cu mine...