In lumea Sfintelor Minciuni

Traiesc intr-o lume in care Minciunile ma inconjoara...si, culmea, si ele intre ele se mint; Ce Minciuni mincinoase! Asa de usor trec pe langa mine, lovindu-se din cand in cand una de alta. Le vad cum imi zambesc, cum ma intreaba de vorba, ma socheaza ca au impresia ca nu le cunosc, si uite asa, zi de zi...de ce? Poate ati spune pentru ca le accept..hmmm...oare? nu cred asta, pentru ca nu le pot schimba, dar e adevarat ca pot doar sa ma indepartez...si probabil asta voi face...

Imi este dor nebun de lumea mea...ma simt de parca vin din alt secol...da...mi-e dor de plimbari in aer liber..de cantece si muzica buna...de seri in care stai sa asculti muzica si sa privesti luna...cata minunatie...imi vreau lumea mea...si, in fuga mea din calea Sfintelor Minciuni, voi incerca sa o recladesc...departe de ele...

S-au acumulat multe in timp scurt...si cele mai frumoase vise au fost zdrobite...parca nu imi recunosc sufletul...e oare al meu...e rece...din ce in ce mai rece...raceala ma inconjoara si ma ingroapa ca intr-un ghetar...eu sunt? mai pot sa iert?Intrebarea de fapt este: Ce sa iert?

Emotie de toamna

A venit toamna,
Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau...
mai bine cu umbra ta.


Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori,
Ca au sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
C-ai sa te-ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin.

Si-atunci m-apropii de pietre si tac
Iau cuvintele si le-nec in mare
Suier luna si-o rasar si-o prefac
Intr-o dragoste mare.

A venit toamna, a venit,
Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau... mai bine,
Sau...mai bine cu umbra ta.