26 oct. 2009

Sunt doar un Omulet...

M-am trezit chinuita de un gand...DE CE?...Nu pot intelege...Credeam ca te-am uitat, si totusi, realizez cat de mult pot sa iubesc...la fel de mult pot sa urasc...nu inteleg...sunt o neintelegatoare sau doar o neinteleasa...Anul trecut...pe vremea asta...

UFFF...te iubesc asa cum nu am iubit niciodata si as vrea sa pot strabate lumea ca sa schimb ceva...te urasc asa cum nu am urat niciodata...si as da orice sa te pot uita...ma aflu la cele doua extreme, nu pot accepta prezentul...vreau trecut sau viitor...

Sunt doar un Om care a crezut in noi, care a visat frumos si a cules farame de fericire, sperand ca intr-o zi sa le poata uni...dar, printr-o suflare plina de rautate toate s-au spulberat...ce a ramas?

Doar Copilul din acel OM MARE...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu